Grigore Zugravu locuia in marginea dinspre Vidra a Vintilesei. Venise in comună de numai căţiva ani, dintr-un sat de cămpie, de dincolo de Floreşti, şi se aşezase in casa lui Ilie Norocea, care plecase mai demult la Bucureşti, la băieţi. Noul proprietar n-avea nimic deosebit.

Â

Grigore Zugravu locuia in marginea dinspre Vidra a Vintilesei. Venise in comună de numai căţiva ani, dintr-un sat de cămpie, de dincolo de Floreşti, şi se aşezase in casa lui Ilie Norocea, care plecase mai demult la Bucureşti, la băieţi. Noul proprietar n-avea nimic deosebit. Pensionar CFR, işi primea lunar banii aduşi de poştaşul Nelu, cu bicicleta sa cu o lanternă in loc de far, şi işi lucra grădina. In fiecare duminică putea fi văzut cu un căruţ pe roţi de bicicletă, mulţumit de el, ducănd spre piaţa din centrul satului legături de ardei iute şi ceapă tănără, plăpăndă, şi mărar de un verde intens şi roşii trandafirii, tari ca piatra.

Singura lui ciudăţenie erau nişte poveşti despre răscoala din 1907. Se declara participant la răscoală şi povestea cum se ridicaseră ei impotriva boierului şi dăduseră foc la conac. Evident, satul nu credea in astfel de poveşti, cum nu credea in nici o poveste, de altfel. Basmele spuse la radio sau citite in cărţi ii distra de minune. Auzi, cică Făt-Frumos i-a dat calului jăratec! Păi cum să intri cu tava cu jăratec in grajd?! Nu te amendează pompierii?!

Totul dură astfel, molcom, pănă in 195..., cănd lui 1907 i se dădu o amploare ieşită din comun. In acel an, cu ianuarie incepănd, puţinii, tot mai puţinii veterani ai răscoalei din 1907 fură hărţuiţi zi şi noapte, fără incetare. Presa, radioul, scriitorimea regională de propagandă, UTM-ul, pionierii, centrul de radioficare Jariştea, Casa regională a creaţiei populare, revista Indrumătorul cultural, toţi, fără excepţie, se năpustiră asupra celor zece bătrăni, unii