In vreme ce ofiterii de Securitate continua sa arunce pe piata documente compromitatoare despre victimele lor, cum a facut recent Tudor Stanica, fost colonel de militie, cu notele disidentului Gheorghe Ursu, numele tortionarilor raman ferecate in arhivele serviciilor secrete. Fenomenul are loc, pe de o parte, din cauza "privatizarii dosarelor" de catre profesionistii politiei politice inca de la inceputul anilor ‘90, dupa cum se exprima chiar Ioan Talpes, seful spionajului autohton intre 1992 si 1998, iar pe de alta parte din cauza unor "proceduri exagerate, prevazute de lege si regulamentele CNSAS", dupa cum a explicat Ticu Dumitrescu intr-un interviu in "Romania libera". Nenumaratele audieri si posibile contestatii la care au dreptul lucratorii de diverse ranguri ale Securitatii fac aproape imposibila deconspirarea lor. "De ce sa ne miram atunci ca n-am deconspirat in sapte ani decat 200 de securisti?", spune Ticu Dumitrescu, argumentand ca in mapa CNSAS exista in lucru peste 14.000 de nume ale ofiterilor din politia politica a regimului comunist.
In ritmul de pana acum, CNSAS ar avea nevoie de aproape 50 de ani doar pentru a publica in Monitorul Oficial aceste nume culese de cercetatori. Dar cum dosarele trimise la Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii s-au inmultit exponential in ultimul an, probabil ca timpul necesar deconspirarii totale a ofiterilor ar putea prelungi existenta CNSAS pana in secolul viitor.
Detasati de prezent si avand la dispozitie de data aceasta si dosarele de cadre din arhivele PCR, UTC si UASCR, istoricii vor putea cel mai devreme peste 50 de ani sa faca un tablou al sistemului represiv autohton. Deocamdata dosarul de cadre "Nicolae Ceausescu" poate fi vazut abia peste 30 de ani, iar cel al fostului presedinte Iliescu peste cel putin 50, fiindca Legea arhivelor (1996) stipuleaza ca documentele privind viata pri
