Cristi stă hotărăt in picioare, aruncăndu-mi un zămbet de-o lumină stranie. Mişcăndu-se fără stare de pe un picior pe altul, cu privirile părinţilor aţintite asupra-i, ochii puştiului işi spun povestea celor din jur.Misiune -"Tom şi Jerry" au trăit o copilărie furată

Cristi stă hotărăt in picioare, aruncăndu-mi un zămbet de-o lumină stranie. Mişcăndu-se fără stare de pe un picior pe altul, cu privirile părinţilor aţintite asupra-i, ochii puştiului işi spun povestea celor din jur.

Cănd străinii se opresc mai mult de căteva clipe asupra-i, se retrage stingher fără insă a uita să lase in urmă, ca o dără, un surăs trist. Parcă i-ar fi teamă ca ceilalţi care-l privesc să nu-i cunoască povestea, povestea lui care cu siguranţă nu va fi spusă prietenilor de peste ani drept o amintire frumoasă.

FRĂNA DIN PICIORUL DREPT. La 26 mai 2005, Cristian avea nouă ani, şi impreună cu doi colegi venea inspre casă de la şcoală, cu ghiozdănelul in spate. Nu avea mult de mers pe jos, şcoala era la o străduţă distanţă de casa sa. Era in jurul prănzului şi cum bine l-au invăţat părinţii inainte de a traversa pe la trecerea de pietoni s-a asigurat că nu-i nici un pericol. Aşa ştia el, o dată la dreapta, o dată la stănga. "După ce am traversat strada şi am urcat pe celălalt trotuar mi-am intors faţa spre ceilalţi colegi şi le-am făcut cu măna, iar colegii la răndul lor m-au văzut şi mi-au răspuns la fel. In timp ce le făceam cu măna colegilor, am auzit zgomotul de frănare al unei maşini.

Mi-am intors privirea şi am văzut că aceasta se indreaptă inspre un gard. Maşina a incercat să evite acel gard, după care a intrat in mine. Am fost prins intre stălpul de beton şi maşină." Cristi a vrut să se ridice imediat să se scuture, dar nu a putut, nu-şi mai simţea piciorul drept. Pe drum, spre Spitalul Clinic de Urgenţă Floreasca, o intrebare l-a măci