Majoritatea telespectatorilor români au fost cuceriţi, desigur, de emisiunea „Supernanny“, difuzată de un post de televiziune privat, în care Irina Petrea, o „doică“ adaptată timpurilor noastre complexe, educa familii întregi ai căror copii o luau, pur şi simplu, razna. Educaţia jemanfişistă, când nu de-a dreptul râzgâiala şi răsfăţul pe care părinţii se consideră datori să le ofere odraslelor lor, crea acei mici monştri în stare să devasteze o casă sau să revendice absolut orice doar pentru că sunt... copii.

Irina Petrea, de ale cărei metode avansate (profund pedagogice şi cu „bătaie“ practică vizând chiar educarea adulţilor!) s-au convins destui, a scris o carte (Editura Trei) cu astfel de sfaturi şi „lecţii“ adresate părinţilor care vor să educe copiii în termenii unei responsabilităţi care, pe vremuri, se traducea simplu: cei şapte ani de-acasă. În fond, de la Jean Piaget, întemeietorul pedagogiei moderne, ştim că băţul Sfântului Neculai, atât de hazliu invocat de Creangă în „Amintirile“ sale, nu dă întotdeauna roadele scontate.

Irina Petrea ne propune, într-un adevărat manual dedicat celor care vor să-şi crească bine progeniturile, să observăm cu atenţie lumea copiilor noştri, să înţelegem că lumea lor nu este aidoma lumii noastre şi, pe cale de consecinţă, să adoptăm un set de reguli atunci când dorim să-i educăm: perseverenţă, consecvenţă, răbdare, calm, blândeţe, dar şi fermitate. Un părinte care doreşte să dea o educaţie profundă copilului său trebuie să ştie că asprimea excesivă este contraproductivă, ca şi supraevaluarea sau subevaluarea calităţilor native ale acestuia. Limbajul şi manierele viitorului adult sunt deprinse încă din casă, căci la vârste fragede copilul este impresionat de ceea ce fac adulţii. Este, deci, mimetic. Aşa că, insistă autoarea, aveţi grijă la ţinuta, limbajul, manierele şi atitudinea adoptate în raport cu ceilalţi. Copil