Seceta din ultima perioadă ameninţă cu sufocarea sute de tone de peşte. Moartea acestora ar avea un impact negativ atât asupra mediului, cât şi asupra sănătăţii populaţiei. Dacă până în anii ’70 lunca inundabilă a Dunării era o zonă plină de bălţi, foarte bogată în resurse piscicole (peşte, raci, scoici, melci), îndiguirile din zonă au redat agriculturii zeci de mii de hectare de teren, restrângând însă arealul de înmulţire a peştelui. „Până în 1990, zecile de mii de hectare obţinute prin îndiguire au fost lucrate pentru agricultură. Ulterior însă, nici nu au fost cultivate, nici nu au fost reinundate pentru creşterea peştelui“, a explicat Florin Roman, inspector-şef al Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultură (ANPA), filiala Mehedinţi. Potrivit acestuia, îndiguirea, alături de dezvoltarea activităţilor umane generatoare de factori poluatori ai apei, precum şi braconajul au dus la o scădere considerabilă a poducţiei de peşte. Zonele inundate, raiul pisciculturii din Dolj Anul trecut însă, situaţia din zonă s-a schimbat. „Datorită inundaţiilor din 2006, în Lunca Dunării (în principal pe raza judeţelor Dolj, Olt şi Mehedinţi) s-au creat lacuri de dimensiuni mari, cu potenţial piscicol imens, atât prin aportul adus de Dunăre, cât şi prin pierderile de material piscicol ale societăţilor de acvacultură inundate din zonele respective“, a explicat Roman. Potrivit acestuia, păstrarea bălţilor create prin inundare ar fi fost o şansă pentru sectoarele piscicol, turistic, ecologic, dar şi pentru cel economic ale judeţului, mai ales că suprafaţa inundată era destul de mare. „Au rezultat aproximativ 50.000 de hectare de teren inundat“, a declarat Viorel Ţirei, directorul adjunct al Administraţiei Naţionale a Îmbunăţirilor Funciare (ANIF), sucursala Dunăre-Olt. Agricultura, „la trântă“ cu piscicultura Aşa cum era firesc, primarii localităţilor inundate (Ghidici, Rast