Cu fiecare zi ce trece, societatea arunca poveri din ce in ce mai grele pe umerii pensionarilor: bani putini, cheltuieli mari, cozi obositoare la medicul de familie, pentru medicamente compensate sau bilete ieftine de odihna. Pensionarii au fost si vor ramane o categorie sociala aparte, cu o psihologie dominata de incertitudini. O categorie sociala care, o data scoasa pe banda rulanta din viata activa, nu a mai primit apoi niciodata raspunsurile asteptate. In aceste conditii, promisiunea de majorare a pensiilor cu 40% de la 1 ianuarie 2008 ar putea insemna cel mai important ajutor pe care l-au avut din partea statului. Miza este foarte mare, dar, din pacate, sustenabilitatea viitoare a sistemului public nu a fost inca demonstrata de guvernanti.
Este adevarat, ministrul Varujan Vosganian a anuntat, in urma cu zece zile, ca a realizat o proiectie financiara care arata ca bugetul poate acoperi suma necesara majorarii pensiilor pentru anul viitor, adica peste doua miliarde de euro. Sursele principale ar fi cresterea economica, estimata in 2008 la peste 10%, avansul salariilor, imbunatatirea incasarilor si numarul mare de salariati. Adunand astfel cateva sute de milioane de euro dintr-o parte, alte sute de milioane din alta parte, plus "grosul" de 1,2 miliarde euro din majorarea PIB, dl Vosganian a aratat ca a rezolvat contabiliceste problema, Parlamentul a votat legea, iar "pisica" a fost aruncata in curtea de la Cotroceni. Intre timp, aproape la unison, analistii economici au incercat sa le demonstreze guvernantilor ca o asemenea decizie nu poate fi luata decat in detrimentul altor angajamente asumate deja in contul bugetului de anul viitor. In aceasta situatie, presedintele Traian Basescu nu a spus ca nu va promulga legea, dar a cerut, prin intermediul unei scrisori adresate premierului, explicatii detaliate privind controversatele surse de finantare.
Fara do