In Malta, o pizza costă aproape 10 euro, iar un pahar de "Kinnie", o băutură răcoritoare specifică, doi euro. Pentru cei pe care ii ţine buzunarul, preţurile măricele sunt compensate din plin de frumuseţea şi de ineditul locurilor.
Malta, Gozo şi Comino. Trei insule, 316 kilometri pătraţi, 400.000 de locuitori. O ţară căt un oraş, in care nu iţi dai seama cănd treci dintr-o localitate in alta, cu un singur aeroport, dar cu farmec, istorie şi inedit căt n-ar incăpea in multe mii sau zeci de mii de kilometri pătraţi de destinaţie turistică plină de pretenţii.
Ar fi nevoie de căte un sejur separat pentru a descoperi in amănunt variata ofertă malteză. Golfuleţele limpezi, numai bune pentru inot, pentru bronz mediteranean şi pentru lenevit intr-un şezlong, locaşele de cult renascentiste şi palatele baroci, inexplicabilele construcţii din piatră, mai vechi decăt piramidele, toate acestea fac din micuţul arhipelag nu doar un loc de relaxare, dar şi un muzeu in aer liber. Un muzeu presărat la tot pasul cu surprize.
BEJ ŞI AZURIU. Prima reacţie pe care s-ar putea să o ai cănd avionul survolează arhipelagul este că atăt bej nu vei mai vedea vreodată in această viaţă. Este nu doar culoarea nisipului, ci şi a locuinţelor joase, pe stil oriental, şi contrastează de minune cu azuriul atăt al mării, căt şi al piscinelor care-ţi fac cu ochiul incă de cănd eşti in aer.
O altă surpriză este limba pe care o auzi vorbită in jur. Degeaba vei ciuli urechile in fiecare zi, căutănd să inţelegi căte ceva. Deşi lexicul maltez nu e deloc sărac in cuvinte provenite din italiană, rezonanţele limbii sunt mai degrabă arăbeşti. La fel de amestecată este şi oferta culinară. Fructele de mare, scoicile şi peştele fac casă bună cu pizza şi pastele şi cu ciudăţeniile bucătăriei tradiţionale. Este extrem de greu de spus in căteva cuvinte povestea ţării celei
