La ora pranzului iese lumea de la Biserica. Lume colorata, imbracata de duminica, zambitoare, plina de harul divin. Oare cat tine binecuvantarea preoteasca? Cat dureaza efectul celor sfinte asupra credinciosilor? La cativa pasi distanta de lacasul sfant e oceanul plin de rechini, pesti si pestisori… Ca niste papusi trase de sfoara ne miscam dupa un scenariu scris cine stie cand si regizat de cine stie cine! Cersetorii asteapta credinciosii darnici. Vanzatoarele cantaresc rosiile povestind un nou episod din inimi frante. Pe terase, unii parca uitati acolo de aseara, diseca pizza manevrand tacamurile cu indemanare de circar. Vanzatorul de ziare motaie la umbra. Oameni si masini. Claxoane prelungite de nuntasi blocati in stramtoarea drumurilor in reparatie. Si harul sfant priveste de sus cum se enerveaza enoriasii si cum uita nu doar invataturile, dar se injura uitand parca de ei insisi, ca la usa cortului! Si se cearta din te miri ce motive reale sau inchipuite! De ce unul a zis ceva ce trebuia tinut secret? De ce s-a uitat aia urat? Cum adica imi zici mie " aia"? De ce Ixulescu… Si se cearta toata lumea cu toata lumea! E de ajuns o scanteie ca vorbe pline de ura si revolta sa zboare in aer. Si cum creste vacarmul asa creste si volumul tipetelor de o voluptate bolnavicioasa! Lumea e din ce in ce mai stresata. Ne preseaza timpul, parca ar fi intrat la apa! Dar unde ne grabim de fapt? Si timpul alearga necrutator. Si nervii sunt intinsi la maxim. Depresia, boala deceniului naste zburatori de la etaj fara aripi la purtator. "Opreste doamne, ceasornicul cu care ne masori destramarea" – se ruga si poetul. Privitor ca la teatru, va intreb: cum ramane cu "iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti"?

La ora pranzului iese lumea de la Biserica. Lume colorata, imbracata de duminica, zambitoare, plina de harul divin. Oare cat tine binecuvantarea preoteasca? Cat dureaza efec