S-au nascut atunci cand parintii lor erau dornici de afirmare. Au crescut si cresc singuri, fara ca parintii lor, ce abia se tarasc, obositi, catre casa, sa mai aiba chef si de odraslele lor. Ignorare ori o palma dupa ceafa inainte de culcare, cu noroc vreo convorbire telefonica internationala le tin loc de "noapte buna". Frustrarea celor mici e greu de descris. Aud ei ca parintii n-au bani, ca se mai si cearta din cauza asta, se bat, dar nu pricep de ce nimeni nu-i mangaie si nu le vorbeste frumos. Se duc la gradinita. Acolo, dau de niste tanti puse pe harta sau cu chef mai degraba de tigara si cafea decat de ingrijirea si educarea viitoarelor generatii. Lasati nesupravegheati, pricep inca de mici ca violenta fizica si verbala ii ajuta sa-si rezolve problemele. Un pumn in capul colegului si mancarea aruncata peste fata sunt gesturi prin care isi arata superioritatea, dar cadre didactice care sa le explice ca se pot exprima foarte bine si folosind cuvinte nu prea se gasesc. Dezinteres mare fata de copii, interes in multe cazuri insa cat cuprinde fata de situatia materiala a parintilor, de la care se asteapta in continuare cadouri si bani. Pe strada, mizerie. Acasa, desene animate, televizor, calculator. Obiecte fara suflet de care micutii se folosesc pentru a se autoeduca. Nesupravegheati, vad stiri despre crime, violuri si nimeni nu-i langa ei sa le explice de ce nu e bine sa faca la fel ca oamenii de la televizor. Cati dintre micii telespectatori de azi vor fi sociopatii de maine? Desene animate: violenta, batai, cuvinte urate, vulgare. Le invata si le repeta pana ce devine o obisnuinta sa vorbeasca oribil, parandu-li-se absolut normal. Caci, din nou, nimeni nu le-a explicat ce-i cu atatea personaje negative si ca televiziunile care difuzeaza programe pentru copii alearga dupa ceva ce se numeste rating, aducator de mare castig cu orice pret. Indata ce mai cresc, in