Sa calatoresti cu avionul nu mai e de mult ceva iesit din comun, dar sa scapi teafar dupa ce te-ai prabusit cu avionul nu-i o experienta la indemina oricui. Unul dintre putinii paminteni care au trecut prin asa ceva este braileanul Nicolae Gavrila, comandor de marina in retragere. Acesta se afla printre pasagerii aeronavei "Tarom" cazute in apele de coasta ale Mauritaniei, in august 1980. La vremea respectiva, incidentul nu prea a fost mediatizat in Romania, deoarece regimului comunist nu-i convenea sa vada in ziare astfel de stiri. Pe plan international, insa, a fost o poveste de senzatie, pentru ca rareori se intimpla ca din 150 de pasageri aflati la bordul unui avion prabusit in apele Atlanticului si rupt in doua din cauza impactului sa nu fie decit o singura victima si aceea decedata in urma unui atac de cord produs pe fondul panicii. Cert este ca pasagerii erau marinari care mergeau sa schimbe echipajele a doua pescadoare, dintr-un port al Mauritaniei. Fusesera recrutati din rindul pescarilor de prin delta si de pe lunca Dunarii, iar dupa ce s-au vazut in ocean nu s-au pierdut cu firea si au inotat citiva kilometri pina la tarm, scotindu-si din apa si colegii raniti. Comandorul Gavrila isi aminteste la fel de limpede, dupa aproape 27 de ani, cum instinctul de supravietuire i-a invins spaima, iar trupul sau, calit in numerosii ani de instructie, a reusit sa inoate continuu citeva ore, apoi s-a prabusit, sleit de orice farima de putere, imediat cum a simtit pamintul sub picioare.
Un zbor cu probleme
"In vara anului 1980, eram ofiter al Marinei Militare, capitan de rangul 3. Am fost instiintat ca sint detasat la Intreprinderea de Pescuit Oceanic, pentru a prelua comanda unui pescador si mi s-au dat citeva saptamini de pregatire. Mai facusem doua voiaje intr-o asfel de postura, asa ca aveam ceva experienta si m-am apucat
