Săptămâna trecută, moneda unică europeană a înregistrat aproape zilnic noi maxime istorice faţă de cea americană, recordul fiind înregistrat vinerea trecută, când paritatea a urcat la 1,3814 dolari, comparativ cu cotaţia de 0,82 dolari înregistrată în octombrie 2002.

O evoluţie identică a avut dolarul şi faţă de lira sterlină, care a urcat la rândul său la noi maxime în ultimii 26 de ani.

Scăderea precipitată a dolarului a fost generată, în primul rând, de problemele cu care se confruntă piaţa imobiliară cu grad ridicat de risc din Statele Unite, care a redus interesul investitorilor pentru acesta. Pentru a doua jumătate a acestei luni se anticipează o creştere a monedei euro până la pragul de 1,40 dolari.

În ultimele 12 luni, Rezerva Federală americană nu a modificat dobânda de referinţă, care se situează la 5,25%, existând în urmă cu câteva săptămâni, când euro a coborât la 1,3280 dolari, chiar prezumţia că se va asista la o creştere a acesteia, cu toate că majoritatea economiştilor şi investitorilor considerau că ritmul lent de dezvoltare economică va determina scăderea ei.

În acest timp, Banca Centrală Europeană a majorat aproape în fiecare lună rata dobânzii, aceasta fiind estimată să ajungă la 4,25% în luna octombrie, de la 4% în prezent şi 2% în ultima parte a anului trecut. Aceeaşi strategie este folosită şi de Banca Angliei, care a majorat în urmă cu două săptămâni dobânda la 5,75%, un maxim pentru ultimii şase ani.

Analiştii consideră că deprecierea dolarului va determina o creştere a preţurilor în Statele Unite pentru produsele europene, sau pierderi ale producătorilor care vor susţine preţul produselor în dolari neschimbat. Pe de altă parte, deprecierea dolarului are efecte benefice asupra deficitului comercial, susţinând exporturile producătorilor americani.

În Europa, creşterea euro este privită din mai multe unghiuri. Pent