Romania e pe punctul sa iasa de pe harta tarilor agricole.
Nu doar din pricina vremii capricioase, ci si a nepasarii si amatorismului celor care s-au perindat pe la pupitrul de comanda. Producatorii agricoli au primit pomposul nume de fermieri, au fost trecuti intr-o statistica si lasati in plata Domnului. Vacile lor au un cip in ureche sa le poti identifica din satelit, insa produc tot mai putin lapte, abia se tin pe picioare si nici pentru carne nu mai pot fi vandute. Seceta i-a facut sa renunte la cea mai mare parte dintre vitele din batatura. Din banii primiti pe kilogramul de carne nu pot cumpara un kilogram de rosii.
Se pare, insa, ca mai sunt sperante. Asa spun oamenii de la guvern. Stapanii vitelor pot lua bani din fondurile europene pentru a-si pune pe picioare gospodaria. Trebuie doar sa completeze niste formulare pe Internet, sa-i trimita un e-mail de intentie sefului agentiei agricole pe regiune de dezvoltare, sa redacteze un proiect viabil care sa fie aprobat. Mai trebuie sa aiba o parte din banii necesari investitiilor, pe care-i pot primi de la banci, si rabdare. Desigur, fermierul nostru nu stie sa lucreze la calculatorul pe care nici nu-l are. Caci s-ar putea sa nu aiba nici curent electric si, oricum, nu are linie telefonica sau cablu, sa se conecteze la viteza cu care se face publicitate la televizor. De fapt, dupa cum zic statisticile, intr-o proportie infricosatoare, de 7 din 10, taranii nici nu stiu de existenta agentiilor de plati sau a programelor de finantare. Stie cine trebuie. De pilda, fermierii lor, smecherii de la partid care au, si calculator, si lipici la agentia de plati agricole.
Oricum, ce n-a reusit cooperativizarea reuseste cu succes o integrare prost negociata si la fel de prost aplicata la firul ierbii. Satul romanesc se depopuleaza pe zi ce trece. Oamenii pleaca la munca in agricultura altora sau merg intr
