- Editorial - nr. 136 / 16 Iulie, 2007 Un subiect arzator, la moda in acest anotimp incercat de capricii meteorologice, este cel legat de arderea miristilor, fenomen practicat cu succes si in judetul nostru, chiar si de fermierii care pretind ca se respecta. Le reamintim celor ispititi sa aprinda paiele de pe miriste ca, prin gestul lor nechibzuit, comit o crima impotriva naturii, intervenind brutal intr-un ecosistem care nu se mai echilibreaza decat dupa ani indelungati. Argumentez aceasta afirmatie, in aparenta dura, alarmista, prin urmatoarele constatari fundamentate stiintific. In primul rand, prin arderea miristilor se distruge humusul, cea mai importanta componenta organica din sol, rezultata in urma transformarii de catre microorganisme a resturilor organice. Fiecare fermier, specialist agricol, cultivator particular trebuie sa constientizeze faptul ca humusul reprezinta "aurul negru" al pamantului si constituie indicatorul de baza al productivitatii agricole. Solurile cu o fertilitate buna sunt conside-rate de adevaratii agronomi cele cu un continut de peste 2 la suta cu humus. Apoi, sa nu se uite ca pentru o productie de o tona boabe de grau plantele extrag din sol 25 kg de azot, 12 kg de fosfor si 30 kg de potasiu. De unde se pot extrage aceste macroelemente daca materia organica este distrusa, mai ales ca in conditiile de astazi, intr-o tara devenita colonie economica, cand fertilizarea chimica a culturilor agricole se face cu numai 20-30 kg /ha ingrasaminte chimice, productiile medii obtinute la cereale sunt la nivelul tarilor subdezvoltate, cautandu-se justificari in seceta prelungita? Acolo unde s-au aplicat, cu toate conditiile dificile din acest an, cantitati de 300-400 kg/ha ingrasaminte chimice, productiile au fost de 4.000-5.000 kg cereale boabe /ha (vezi cazul de la Salcud sau Mureseni). Mai amintim si faptul ca in tarile Uniunii Europene se apli