Indiferent cat de mult e criticata activitatea administratiei locale, un lucru este cert: avem borduri. Si nu orice fel de borduri, ci poate cele mai multe si mai masive borduri din Europa. Nu exista astfel de borduri in nici una din capitalele civilizate ale vestului si cu atat mai putin in orasele mai mici sau chiar in satele de pe malul nordic al Mediteranei. Din acest punct de vedere, avem cu ce sa ne mandrim. Suntem o tara care, dupa ce a produs Casa Poporului (o alta "minune" a utilitatii sociale), se lauda cu produsul si montatul de borduri.
Cand vezi cat de multe alte probleme sunt prezentate de presa ca fiind presante si generatoare de complicatii sociale, nu poti sa nu te intrebi de unde vine aceasta enorma mobilizare in a crea proiecte de montat si remontat borduri intr-un oras care nu are drumuri, canalizare, parcuri, politie activa, scoli moderne, suficiente gradinite, ambulante si cate si mai cate. Cum de s-au ales bordurile dintre toate lucrarile publice care puteau fi realizate si care, de altfel, produc si beneficii colaterale pentru cei care le contracteaza? Si, mai mult, de ce clasa politica, societatea civila, presa si mediul de afaceri (altadata foarte activi cu totii in subiecte referitoare la gestionarea banilor publici) tac de luni intregi, preferand sa nu intre in acest subiect? La majoritatea acestor intrebari raspunsurile sunt in spatele unor oameni bine plasati, care fac parte din diverse grupuri de interese (probabil legitime, daca Traian Basescu nu le-a deconspirat pana acum) si care stiu foarte bine ca esenta unei lucrari publice bune nu este calitatea ridicata la un pret redus, ci tocmai invers: cat mai multe lucrari, eventual proaste, la preturi cat mai mari. Lupta anticoruptie a mult auto-laudatului DNA nu se indreapta si spre zona cheltuirii banului public in astfel de proiecte, pentru ca este mult mai complicat chiar sa f
