Născut in Macedonia, strămutat in Cadrilater, refugiat apoi intr-o comună buzoiană şi dezproprietărit de comunişti, Ciuleanu Vasile a luat de patru ori viaţa de la capăt. Insă o singură dată a plăns inima lui de romăn macedonean.
La 102 ani - "Prima dată trebuie să ingrijeşti animalele, apoi pe tine. Sau creşti copiiâ¦, dă-le intăi copiilor, şi pe urmă mănănci şi tu"
Născut in Macedonia, strămutat in Cadrilater, refugiat apoi intr-o comună buzoiană şi dezproprietărit de comunişti, Ciuleanu Vasile a luat de patru ori viaţa de la capăt. Insă o singură dată a plăns inima lui de romăn macedonean.
Avusese casă, o moară, căţiva angajaţi. N-a mai rămas cu nimic. Dar număra totuşi o avere: doi copii acasă, o meserie la stat din care-şi hrănea familia şi bătrănul tată. Cinci dinţi de aur in gură. Partidul i-a vrut şi pe ăia. Cu ei a măncat singura porţie de umilinţă din viaţa lui.
ARESTAREA. "Am avut şi io nişte dinţi de aur, cine ştie cine-o fi măncat borş, că io am aur. Io nu mă puteam folosi de ei de foame (n.r. - răde) şi ei căutau aur la mine, imi anchetau copiii. Cănd eu eram la lucru, veneau aici (n.r. - acasă) şi intrebau «unde ai aurul?». Tata işi bătea joc de ei: «ce să fac cu aurul? Aurul meu sunt copiii! Lucrează». Tata era un muncitor vrednic, n-a ştiut de bărfă⦠Şi veneam eu acasă şi-mi spunea «Iar a venit ăla». Era unul, Dălga, venea şi la mine la lucru. Poliţia, Ministerul de Interne. Domâle, atăta nedreptate⦠Din reclamaţiile pe care le-a făcut cineva, nu ştiu cine, m-au luat la «Ştefan cel Mare» acolo, la Ministerul de Interne. In ziua aia fusesem in schimbul de noapte la ITB, eram şef de brigadă auto la Chirigiu. Mecanic auto. Mă imbrăcasem in pijamale să mă culc şi au venit şi m-au luat. Cum vă vorbesc dumneavoastră, aşa le-am vorbit şi lor. Prima anchetă⦠Vedeţi, aicea e curios: ei
