- Economic - nr. 137 / 17 Iulie, 2007 Intrebarea de mai sus a devenit obsedanta pentru mine in ultima vreme. Nu simpla curiozitate intelectuala sta la originea acestei intrebari. Pe de o parte, invatamintele tranzitiei postcomuniste ne obliga sa regandim algoritmii procesului transformarii si operationalizarii unor masuri de politica economica. Pe de alta parte, este tot mai evident ca privatizarea, liberalizarea, stabilizarea sunt insuficiente pentru a explica si asigura o crestere rapida pe o perioada lunga _ care sa permita dezvoltarea economica si modernizarea , precum si ajungerea din urma. Ce ar putea constitui forta propulsiva pentru Romania? Bilantul tranzitiei de pana acum este descurajant din punctul de vedere al performantelor economice. Romania, desi beneficiaza de o populatie relativ bine instruita, se confrunta cu dificultati specifice lumii sarace si nu da semne ca ar fi capabila sa invinga capcanele subdezvoltarii. Desigur nu disparitia sistemului de comanda ( comunist), in sine este de blamat pentru un anumit mers al lucrurilor, ci politicile economice care nu au tinut cont de circumstantele initiale si au simplificat peste masura problematica transformarii si presiunile procesului de globalizare. Performantele economice bune depind, esentialmente , de alcatuirea institutionala a societatii si de elaborarea unor politici publice inteligente. In lipsa unor institutii adecvate si a unei politici publice responsabile, active, Romaniei ii va fi practic imposibil sa cunoasca dezvoltarea economica rapida de care are nevoie. Iar fara o astfel de dinamica ii va fi din ce in ce mai dificil sa se alature tarilor europene prospere. Diverse calcule arata ca in ipoteza inregistrarii de catre Romania a unei rate medii de crestere pe termen lung de 5 %, in conditiile in care in UE rata de crestere medie ar fi de 2 %, ajungerea din urma in ceea ce priveste venitul