Noua virtute a noului mileniu: să fii sofisticat. Dacă nu eşti sofisticat, eşti chiar naşpa şi să-ţi fie ruşine obrazului. Sofisticăreala se pupă deplin cu provocarea. Trebuie să fii sofisticat şi provocator. Intr-un cuvănt, ah.
Moto: "Un creştin nu poate fi decăt fericit. Un creştin nefericit e o contradicţie in termeni". (Nicolae Steinhardt)
Noua virtute a noului mileniu: să fii sofisticat. Dacă nu eşti sofisticat, eşti chiar naşpa şi să-ţi fie ruşine obrazului. Sofisticăreala se pupă deplin cu provocarea. Trebuie să fii sofisticat şi provocator. Intr-un cuvănt, ah.
PE URMĂ. Am observat că toţi sofisticaţii lumii invocă foarte adesea termenul "simplu", cu tot neamul lui de cuvinte. Sofisticatul vrea simplitate, ba nu, o caută cu disperare, zice c-o are şi apoi, de la inălţimea sofisticărelii lui, işi declamă simplitatea. Nu se poate să nu fi observat paradoxul ăsta care se complică in maţele sofisticatului. Sofisticatul? complicatul? preţiosul? rafinatul, dar insetatul de simplitate. Pentru sofisticat, simplitatea e o calitate pe care o admiră de la distanţă. E chiar un risc. Brrrr. N-ar vrea să facă cunoştinţă cu simplitatea sofisticatul, chiar dacă el o invocă mereu, şi-şi creează astfel senzaţia că o are, că a găsit-o. Pentru sofisticat, simplitatea e la fel de greu de găsit precum ii e nefericitului să conceapă că el, el insuşi, el, cel de acum, ar putea fi cu adevărat fericit dacă ar renunţa brusc la toate incrăncenările lui.
"Fii sofisticat". Sau "provocator". Sloganuri care articulează vanitatea omului postmodern, ducăndu-l parşiv pe calea amăgirii de sine. Complicatul suferă filosofic nefericirea, ba chiar o cultivă conştiincios.
Foarte mulţi oameni şi-au făcut din nefericire un mod de viaţă, un crez. Pentru ei, fericirea e un aprozar. Fericitul? Un cartof. Să nu care cumva să fii fericit pentru c
