Financial Times ne informează că un institut din Londra oferă cursuri oamenilor care au făcut bani repede (la opt mii de lire steline cursul) ca să înveţe să dea cu graţie şi eficienţă din ceea ce au câştigat, nu doar pentru a face bine omenirii, ci şi pentru a câştiga acceptarea socială. Ideea mi se pare demnă de toată lauda. Noii îmbogăţiţi au mare nevoie de lecţii în toate privinţele, mai ales ai noştri, care au trăit într-o societate fără clase şi nu au avut norocul să aibă măcar un tată servitor la o casă mare, de la care să înveţe bunele maniere şi cum cheltuieşti când eşti un om cu stare.

Poate credeţi că se descurcă şi fără? Daţi-mi voie să mă îndoiesc. După ce Andrei Gheorghe mi-a făcut serviciul de a-mi explica cine este Monica Columbeanu, m-am uitat şi eu de vreo două ori câte cinci minute la secvenţele din viaţa acestui cuplu de bogătaşi. În prima mergeau la o petrecere undeva în lumea de afaceri a Bucureştiului, cu sute de alţi invitaţi. Gazda, o americană cu maniere perfecte, de oţel, se lămurea în două secunde că engleza Monicăi e sub nivelul unui şofer de taxi, în timp ce Irinel explica unei persoane cum a avut el şansa să fie invitat la această petrecere. Per total, reuşeau să arate ca noi îmbogăţiţi socializaţi prin acţiune afirmativă, capitolul alte handicapuri. E drept că tatăl lui Irinel a fost un fel de vechil în guvernul Dej, care era reputat pentru altceva decât bunele maniere. În cealaltă secvenţă, vizitau amândoi pe un portretist din Bucureşti care pictează celebrităţi, de la Becali ca arhanghel la Mihaela Rădulescu ca sirenă. Se învârteau printre portretele kitsch făcând pe binefăcătorii artistului (artistul ar trebui trimis mai bine la pictat semne de circulaţie), remarcând că Andreea Esca seamănă mult cu ea însăşi. În mod clar, noii îmbogăţiţi nu reacţionaseră cum se aştepta pictorul, întrucât cele mai multe tablouri erau încă în ga