Batalia pentru promulgarea noii legi a pensiilor ne-a mai dezvaluit o data ceea ce ni se dezvaluise de zeci si sute de ori. Toata povestea asta, ca este sau nu este pura demagogie, pur populism, pur electoralism, daca pot zice astfel, e dezgustatoare. si nu din alt motiv decat pentru ca ridica inca o data valul de pe interesele si modul de actiune al clasei politice romanesti. Intr-atat s-au obisnuit politicienii nostri cu decizii care sa nu aiba nimic de-a face cu binele vreunei categorii largi de cetateni incat atunci cand vreo hotarare a lor pare a tinti in acea directie, automat, apare suspiciunea ca e ceva necurat, ba chiar putred in Romania lui Basescu si Tariceanu.
Sa zicem ca nu ne intrebam ce urmarea presedintele cerand justificarea veniturilor cu care se vor putea sustine pensiile marite peste cinci si sase ani, un fel de cincinal in patru ani si jumatate pe dos. si tot se vede putreziciunea sistemului, care nu poate admite o asemenea masura, ca prea i se pare oricarui membru al sau, aflat in conflict temporar cu ceilalti, gogonata. Distanta intre politicieni si cetateni este, iata, enorma. Dupa ce ai promulgat legea salariilor marite pentru demnitari, printre care te numeri, fara sa intrebi daca n-ar fi mai bine sa pastrati banii si sa-i adaugati la un eventual fond de pensii marite, e normal sa sovai la cea pentru anonimi.
Printre atatea masuri de aliniere la legislatia si standardele Uniunii Europene, aceea in favoarea celor mai defavorizati cetateni pare incredibila si de aceea se cer zeci de dovezi de "sustenabilitate" a ei. Pe de alta parte, e trist ca numai in urma unui razboi politic inutil si absurd, cum este cel dintre presedintele Romaniei si premierul aceleiasi tari, se poate strecura, ca lovitura data de unul celuilalt si de toti tuturor, nicidecum din curata intentie, o lege dreapta.
Un filozof observa gradul de irealitate la ca
