Deşi chinezii au acaparat toate resursele africane posibile într-o manieră "hard" , indienii încearcă să-şi menţină varianta de politică africană "soft" Cu mai vechi legături în Deşi chinezii au acaparat toate resursele africane posibile într-o manieră "hard" , indienii încearcă să-şi menţină varianta de politică africană "soft"
Cu mai vechi legături în Africa, India a pierdut în deceniul trecut iniţiativa pe continent în faţă galopului Chinei. Recentul turneu african al ministrului de externe Pranab Mukherjee măsoară distanţa dintre tipul şi volumul investiţiilor chineze în Africa şi cele indiene.
Mahatma Ghandi a trăit o vreme în Africa de Sud, iar India a inspirat lupta africană pentru decolonizare şi a susţinut împotrivirea la apartheid. Acum Nigeria este al doilea furnizor de petrol al Indiei, căreia îi asigură 20% din consum. Dar ultimul premier indian care a vizitat Abuja a fost Jawaharlal Nehru, în 1962.
Hard power
În deceniul nouă, India a pierdut Africa din atenţie. New Delhi şi-a recentrat resursele diplomatice de pe continentul african pe Israel, noile republici ex-sovietice central-asiatice, Europa şi America de Nord. Schimburile Chinei cu Africa au crescut însă în acelaşi deceniu cu 700%, până la 55 miliarde în 2006 - cu bătaie spre 100 miliarde în 2020.
Iniţial, China vindea statelor africane mai ales armament, dar continentul negru este acum al treilea partener comercial al Beijingului. Creşterea economiei chineze se bazează pe ţiţei din Algeria, Angola, Ciad, Guineea Ecuatorială, Gabon, Nigeria sau Sudan - ale cărui resurse de petrol Beijingul le şi controlează, la schimb cu un sprijin politic esenţial pentru regimul autoritar de la Khartoum.
Capitaluri chineze sunt investite în drumuri şi căi ferate, terminale portuare şi instalaţii petrochimice: doar pentru următorii trei ani, China a promis Africii circa