In Romania toata lumea discrimineaza pe toata lumea: bogatii pe saraci, romanii pe unguri, profesorii pe elevi, doctorii pe bolnavi. Statul discrimineaza firmele private, sefii pe subalterni, agentii de circulatie pe soferi, ortodocsii pe greco-catolici. Capitalistii ii discrimineaza pe proletari, barbatii pe femei, femeile pe blonde, intelectualii pe cei saraci cu duhul. Ministrul Justitiei pe procurorii anticoruptie care-i ancheteaza pe liderii politici, seful penitenciarelor pe candidatii care nu-i sunt rude si care vor sa ocupe prin concurs fotolii de directori, ministrul Invatamantului pe cei care au mai multa carte decat el.

Guvernul discrimineaza prin bugetul de stat educatia si sanatatea, Curtea Constitutionala discrimineaza victimele revolutiei si mineriadelor, legile autohtone pe cetatenii romani fara functii politice, Consiliul National al Cinematografiei pe autorii filmelor de succes, ziarele de scandal pe carturarii reprezentativi ai natiei.

Legea pensiilor ii discrimineaza pe 90 la suta dintre beneficiari, invatamantul national pe toti copiii de la tara, votul uninominal pe maghiari si nationalisti, periclitandu-le locul in Parlament, CNSAS pe ofiterii de Securitate, uitandu-i in arhive pana la disparitia lor naturala, institutele de sondarea opiniei publice – formatiunile de buzunar.

Serviciile secrete discrimineaza la randul lor o serie de abonati Romtelecom si GSM, ascultand de 14 ori mai multe telefoane decat in Statele Unite, dar ignorand oameni nesemnificativi precum cei acuzati de terorism. Multi magistrati discrimineaza celebritatile vietii noastre politice si economice, amanand ani de zile verdicte care pentru oamenii obisnuiti se dau in perioade rezonabile.

Discriminarea este la ordinea zilei la birou, la scoala, acasa, in Parlament, dar nu toate discriminarile pot fi "pedepsite". Unele sunt generice si im