Probabil că nu există niciun adult care să nu fi băut niciodată o bere. E o experienţă sinonimă cu relaxarea în zilele călduroase. Dar pentru marketeri berea reprezintă unul dintre cele mai versatile produse, pentru care se duce un aprig război al ambalajelor. În mare măsură, berile care se consumă în România, cu excepţii marginale, de genul Corona, fermentată din porumb, aparţin categoriei „lager“ - bere blondă uşoară, produsă din malţ şi orzoaică. E
Probabil că nu există niciun adult care să nu fi băut niciodată o bere. E o experienţă sinonimă cu relaxarea în zilele călduroase. Dar pentru marketeri berea reprezintă unul dintre cele mai versatile produse, pentru care se duce un aprig război al ambalajelor.
În mare măsură, berile care se consumă în România, cu excepţii marginale, de genul Corona, fermentată din porumb, aparţin categoriei „lager“ - bere blondă uşoară, produsă din malţ şi orzoaică. Există patru mari segmente pe această piaţă - „value“ (berile ieftine, destinate unui consum larg), „core“ (cele de uz general), premium şi, respectiv, super-premium.
Pentru fiecare dintre aceste segmente, strategiile de marketing sunt diferite; dacă pentru mărci ieftine ca Noroc, Gambrinus sau Stejar contează în primul rând preţul de retail şi volumul vânzărilor, în ceea ce priveşte Tuborg, Ursus, Beck’s (din categoria premium) sau Carlsberg, Peroni şi Heineken (super-premium) elementul diferenţiator este, desigur, brandul. Aici se duce bătălia publicitară şi de marketing între cei patru mari producători multinaţionali de bere, activi pe piaţa din România.
Şi iată prima problemă pentru un producător de bere premium şi super-premium: cum îţi diferenţiezi produsul faţă de competitori? „Packaging-ul este esenţial“, spune Bogdan Brânzaş, a cărui agenţie a lansat recent noul design a
