Emilian Marcu Pe langa avantajele, uneori chiar nemeritate, pe care le au persoanele publice, de la varful piramidei si pana la baza, exista si o serie de dezavantaje, adesea destul de greu de suportat, cum ar fi gloria. Un astfel de dezavantaj este masura. Marele istoric, Nicolae Iorga, iritat de comportamentul liberalilor fata de activitatile si mai ales retorica sa, in Parlamentul Romaniei, il intreaba pe unul dintre Bratieni (cred ca pe Ionel Bratianu, inginer de profesie) "De ce esti asa pornit, domnule, pentru ceea ce fac eu?" intreaba profesorul Iorga. "Ce-mi lipseste mie care sunt ceea ce sunt, mare istoric, un atat de bun orator etc., etc.?" La care, sec, Bratianu ii raspunde: "Masura, Domnule profesor, masura!"
Din acest raspuns, se pare ca toti cei deveniti, (prin cine stie ce imprejurari) persoane publice, n-au prea invatat mare lucru. Si, aceasta ignoranta genereaza multe iesiri necontrolate.
In perioada comunista, indivizi ajunsi in functii, foarte mici, mici sau chiar la varf, isi pierdeau masura. Fiecare secretar de partid la o cat de mica organizatie se credea un Ceausescu, pe bucata pe care o "patrona" cu mult, prea mult zel. Era fiecare un mic dictator. Credea, pana la fanatism ca viata celor din subordine depinde de el si numai de el. Si de multe ori chiar asa si era. Si reactiile se derulau in lant. Ce m-a facut sa scriu aceste randuri? Un fapt marunt, dar cu reverberatii profunde.
Tinand cont de dispretul unor politicieni fata de presa (atat de profesie, cat si fata de cei care o practica), indivizi cu o cat de mica responsabilitate undeva, cred ca le este permis si chiar e necesar sa-si afiseze, in public, dispretul, pana la ura.
Iesirea total necontrolata, dar si gratuita a antrenorului echipei de fotbal Politehnica Iasi, profesorul (!?!) Ionut Popa, modul, cel putin ireverentios (ca sa nu spun, chiar dire
