Perceptia publica difera total de "realismul" demnitarului din stat. Grila lui de prioritati nu va corespunde niciodata asteptarilor generale atat timp cat nu se renunta la interesul strict de partid. Nu este vorba de o simpla diferenta cauzata de o insuficienta cunoastere a temelor de pe agenda publica, ci mai degraba de un tratament rauvoitor privind rezolvarea unor imperative cu miza sociala foarte mare. De cele mai multe ori efortul este orientat spre nevoile electorale imediate, nu in directia identificarii in termeni reali a solutiilor necesare consolidarii societatii pe toate palierele posibile. Sa argumentez. Sunt saptamani bune de cand se discuta de noua lege a pensiilor. Toti au spus ca pensionarii merita sa traiasca mai bine. Puterea si Opozitia au fost de acord, la unison, cu cresterea veniturilor. Drept pentru care s-a cerut ca legea sa fie aplicata imediat si neconditionat. Ma refer la liberali si pesedisti, care stiau ce ii lipseste legii, dar au ales presiunea politica in speranta ca seful statului va accepta promulgarea. Sunt in joc milioane de voturi. Prin urmare, foarte multi pensionari au vazut in Calin Popescu Tariceanu un aliat cata vreme majorarea pensiilor este un atribut institutional al Guvernului. Cam aceeasi apreciere au avut si pentru Mircea Geoana. A aparut conditia pusa de presedinte, care a promis ca va promulga legea numai daca Guvernul prezinta fundamentarea cu sursele de finantare. stiti ce a urmat. si unde s-a ajuns. Nominalizarea surselor de finantare s-a dovedit irelevanta. Analizati scrisoarea Guvernului si veti intelege!

Pe fondul acestor framantari a aparut insa povestea cu extinderea Palatului Victoria, urmata imediat de cea privind innoirea parcului auto al Presedintiei si STS. De obicei, in faza de criza si de rafuieli politice se evita sa se vorbeasca de fonduri bugetare cheltuite aiurea, in cazul nostru pe