- Editorial - nr. 138 / 18 Iulie, 2007 Ca si artistii, oameni si ei inainte de toate, cantecul urmeaza meandrele timpului/timpurilor, fie propulsat in lumina reflectoarelor, fie retragandu-se discret in umbra amintirii; destinul sau se ingemaneaza, cel mai adesea, cu cel al cantaretului care il poarta prin lume. O situatie, cel putin bizara - in masura in care in Romania postdecembrista ne mai poate mira ceva! - este cea a unora dintre ansamblurile folclorice profesioniste care functionau, in urma cu 17 ani, in marile orase ale tarii, in tandem cu filarmonicile. Dupa decembrie '89, cele mai multe - daca nu chiar toate! - au fost desfiintate, probabil din considerente economice, interpretii si solistii inca nepensionati cautandu-si altundeva painea cea de toate zilele. Asa s-a intamplat si cu celebra Orchestra de muzica populara "Miorita", din Brasov, care functiona pe langa Filarmonica de stat din oras, si a carei solista era, alaturi de alti artisti, cantareata Natalia Gliga, originara din Casva mureseana. Dupa perioada petrecuta la Bucuresti, refugiata impreuna cu parintii, aidoma miilor de romani ardeleni dupa Diktatul de la Viena din 1940, timp in care a urmat cursurile Scolii de Muzica "George Enescu" din Capitala, profesoare de canto fiindu-i Maria Tanase si, dupa disparitia acesteia, Mia Barbu, Natalia s-a intors acasa, la Reghin, fiind angajata la "Miorita", unde avea sa cante mai bine de patru decenii. "Era ceva deosebit sa studiezi cu Maria Tanase. Am invatat de la ea sa fiu eu insami si sa iubesc publicul din tot sufletul. Am cantat o data cu ea, la Codlea. O singura data am apucat. S-a imbolnavit si s-a retras din invatamant." - marturisea cantareata de muzica populara, compozitoare de romante, cap de afis la sute de spectacole folclorice, adorata de marele public, dar si de high-life-ul timpului. I-au fost colegi naistul Gheorghe Zamfir, Maria Butaciu,