Mihai Fulger si Angelo Mitchievici, membri ai conclavului de 12 critici si jurnalisti de specialitate, au acordat un premiu la a doua editie a Festivalului International al Producatorilor de Film Independenti (premiu ex aequo pentru filmul suedez Voi, cei vii/Du lavende de Ron Andersson si pentru filmul romanesc California Dreamin’ (nesfirsit) de Cristian Nemescu, acesta altminteri absent din Palmaresul cunoscut din presa cotidiana);

1. Care ar fi activul pozitiv si pariurile fertile ale IPIFF 2?

2. Explicatiile presedintelui UPFAR privind cauzele intreruperii sau mutarii locatiei IPIFF vi s-au parut ca epuizeaza subiectul sau ar fi ceva de adaugat, de pilda in privinta consecintelor, a riscurilor sau a solutiilor?

3. Cum ati resimtit reproclamarea la IPIFF 2, dupa TIFF 6, a unei „alternative“ la Noul Val sau Noul Cinema Romanesc, printr-o critica a „minimalismului“, a „mizerabilismului“, intre pledoaria pentru diversitate si, poate, tendinta centrifugarii noii miscari? in numele a ce si cu ce concretizari in filmele „alternativei“? Sau altul e numele ei?

- Mihai FULGER:

„O «alternativa» mult prea firava pentru a fi scoasa dintre ghilimele“

1. Cel mai important pariu al Festivalului International al Producatorilor de Film Independenti (IPIFF) este implicat, cred eu, chiar de denumirea sa: se poate produce film efectiv independent (de CNC) in Romania? Dupa ce anul trecut Corneliu Porumboiu reusea, exclusiv cu fonduri private, sa ne ofere unul dintre reperele de neocolit ale cinematografiei romanesti (A fost sau n-a fost?), editia a doua a festivalului ni l-a propus pe Adrian Sitaru, un cineast total (regizor, scenarist, monteur si – nu in ultimul rind – producator), aparut din neant pentru cei mai multi dintre critici. Lungmetrajul sau de debut, Pescuit sportiv/Angling, filmat (pe digital) cu un buget infim, dar inovator tehn