In urma scrisorii deschise din 17 mai 2007, publicata in revista Observator cultural, o comisie juridica de la Academia Romana a luat act de cazul meu, l-a studiat si a eliberat o rezolutie care a fost adusa la cunostinta conducerii Institutului „G. Calinescu“ si pe care am aflat-o si eu de la biroul „contencios“ al Academiei Romane. Printre altele, scria acolo ca „D-na Liliana Corobca a candidat pe un post de cercetator stiintific gr. II, desi, la data concursului, nu indeplinea conditia de vechime in cercetare; sintem in prezenta unor drepturi dobindite si care nu pot fi retrase decit in limitele prevazute de legislatia muncii.“ Domnul acad. Eugen Simion a convocat intregul Institut pe data de 21 iunie 2007, invitind persoane de virf ale conducerii Academiei Romane. Domnul presedinte al Academiei Romane, Ionel Haiduc, a citit, in cadrul acelei sedinte, fragmente din rezolutie, sustinind ca sint legala pe postul meu. Dupa o asemenea rezolvare fericita (pentru mine) a lucrurilor, am asteptat ca directorul Institutului sa-si ceara scuze pentru tratamentul nedrept la care m-a supus, pentru nerecunoasterea meritelor mele stiintifice. Spre marea mea uimire, mi-a fost dat sa aud „replica“ publicata in Observator cultural din 12-18 iulie 2007, nr. 123.
Am raspuns acestor „obiectii“ in cadrul sedintei susnumite, dar daca nu s-a tinut cont de argumentele mele, ma vad nevoita sa mai raspund o data.
„asistent de cercetare“
Cind afirmati: „in cercetare, regula este ca un absolvent sa inceapa cu treapta de asistent de cercetare“, uitati sau omiteti voluntar sa spuneti: „un absolvent de facultate“; va aduc aminte ca niciodata, in cercetare, un doctor in litere n-a candidat pe un post de asistent. Nu exista nici un asemenea caz in istoria institutului. Doctorii fara vechime (sau cu putina vechime) au dreptul sa candideze pe postul de cercetator principal I
