- Editorial - nr. 139 / 19 Iulie, 2007 Din 1980 incoace am strabatut, cu propriul autoturism, Europa, partea ei continentala, in lung si in lat. Despre ce am vazut si cum arata la ea acasa, am putut scrie abia dupa 1990. Amintirile, trairile si invatamintele au fost felurite si extrem de dense, motiv pentru care in ultima perioada m-am referit deseori la ele, incercand sa le transform in pilde si carte de invatatura pentru noi toti, cei care pret de o jumatate de secol n-am avut voie sa ne rotim gatul decat intr-o singura directie, adica spre est. Pe seama acestui ritual atipic, impus politic si ideologic, au aparut si bancuri cu substrat. Se stie ca Eminescu, marele nostru poet national, a fost pus la index, adica interzis o buna bucata de vreme, in perioada proletcultista a anilor '50, pentru lipsa sa de orientare, pentru ca, in loc sa scrie poezia "Mortua vest", a scris "Mortua est". Iata ca, cu toata cerbicia celor care stateau de veghe la puritatea noului sistem, cele profetite de titlul acestei poezii,care n-are nici in clin nici in maneca cu politica, s-au adeverit si "Mortua est" a avut intr-adevar loc, ea simbolizand, in cele din urma, caderea Cortinei de fier, cu intregul ei esafodaj. Timp de un deceniu, din 1980 pana in 1989, am avut parte, din doi in doi ani, de cosmarul primirii pasapoartelor si al trecerii granitelor, dintr-o tara intr-alta. Cel mai greu ne era la romani, care iti puricau la sange bagajele, obligandu-te a le deserta in vazul lumii, pe bancile vamii si sa raspunzi la nu stiu cate "de ce-uri". Un spectacol pe cat de lugubru, pe atat de injositor, pe care doar cei care l-am trait pe viu l-am simtit la adevaratele dimensiuni. Iar teama de a fi intors de la granita, pentru cine stie ce moft al vamesului ori din cauza unui telefon primit tematic sau aiurea iti ingreuna sufletul pana in momentul parasirii ultimei palme de pamant de pe teritor