Dementa senila. Un diagnostic crunt pentru un om care nu mai are pe nimeni si care a ajuns sa stea mai mult prin spitale. Constanta Ionescu are o poveste trista... Are 68 de ani si a fost internata, saptamana trecuta, la sectia de Neurologie, din cadrul Spitalului Judetean de Urgenta Constanta. A cerut ajutorul medicilor si acestia incearca acum sa o ajute, fiind pusa sub supraveghere. Nu este pentru prima data cand se interneaza. Este greu de stabilit adevarul istoriei vietii acestei femei, insa situatia ei este disperata. Este singura si locuieste intr-un apartament cu trei camere. Traieste dintr-o pensie de 300 de lei si din cei 50 de lei pe care ii primeste lunar de la chiriasii ei. Sotul ei a murit acum trei ani, iar singura lor fata a plecat in Spania in 1990 si a lasat-o sa aiba grija de apartament. Potrivit spuselor ei, mai are un frate mai mic, la Fantanele, dar nici acesta nu o poate ajuta pentru ca nu are cu ce. "Nu ma ajuta pentru ca nu are bani", se tanguieste batrana. Zilele trecute, a vizitat-o, totusi, fiica acestuia. Si atat! "Nu trebuia sa vin la Constanta, mai bine ramaneam la Ploiesti", regreta femeia. La rugamintea fiicei sale, Constanta Ionescu a venit in Constanta, in 1990, cand trebuia sa plece fata in Spania. "Aceasta s-a stabilit acolo, si-a intemeiat o familie, are doi copii", mai povesteste varstnica. Din ce spune ea, fata pare ca a uitat-o. O mai suna, dar foarte rar. Mai are rude la Ploiesti, doi frati si o sora, insa nici acestia nu o ajuta. Nu mai are altceva de facut decat sa isi astepte leacul. "Nu imi dau de leac", se plange femeia. E trist, pentru ca soarta ei este deja pecetluita. Nu exista un tratament pentru ce are ea. Singurul "medicament" care ar putea-o ajuta ar fi dragostea si grija familiei. Scris de: {autor}Corina POPESCU{/autor} Comentarii (0) Scrie comentariu (va rugam aveti rabdare pana acesta va fi moderat)