Zeci, poate sute de ofiteri de Securitate, au planuit, coordonat si executat cu sange rece crime oribile inainte de 89, insa in afara de o condamnare simbolica la 18 decembrie 2006, asasinii au scapat pana azi de judecata si pedeapsa.
Le puteti studia pe indelete imaginatia rasfoind cele zece pagini din asa numitul “plan de masuri” adoptat la 18 august 1980 in vederea lichidarii fizice a redactorilor de la Europa Libera. Cei mai multi dintre voi le-ati citit deja si v-ati ingrozit.
(Cum ucidea Securitatea. Un plan de masuri scos de SIE de la Strict Secret).
Si totusi: ce facem cu asasinii in viata? Ii lasam liberi, ofiteri activi reciclati in slujba democratiei sau pensionari de lux perfect conspirati si protejati de institutiile unui stat in ciuda faptului ca acelasi stat a adoptat un document oficial in care le-a denuntat obarsia “ilegitima si criminala”?
Cum putem trai mai departe, noi, ca popor, intr-o asemenea schizofrenie istorica? Iata ca putem! Schizofrenia si ipocrizia par a fi coordonatele constiintei noastre, si asta nu ne face deloc cinste. Dar tot nu e tarziu sa ne spalam rusinea pasivitatii noastre.
Fostul director al Europei Libere, Nestor Ratesh, a scos la lumina documente care ar putea avea valoare probatorie intr-un eventul proces deschis de statul roman impotriva fostilor securisti suspectati de crime.
Rabdarea si insistentele sale au determinat Serviciul de Informatii Externe sa declasifice, in urma cu doua luni, inca 80 de pagini din dosarul de urmarire al lui Noel Bernard, fost director al Europei Libere.
Alaturi de alte dovezi, documente si marturii, Nestor Ratesh va publica un volum despre “victimele terorii prin intermediari”, despre cadavrele lasate in urma de Securitate la Europa Libera: Noel Bernard, Vlad Georgescu, Emil Georgescu etc.
Cartea prega
