Neil Gaiman
Zei americani
Traducere de Liviu Radu
Editura Tritonic, Bucuresti, 2006, 636 pag.
„The bird turned, head-tipped suspiciously on one side, and it stared at him with bright eyes.
– Say Nevermore, said Shadow.
– Fuck you, said the raven.“
Zei decrepiti, lipsiti de sprijinul credintei, de sacrificiile antice, „eroi populari“ gata sa se risipeasca si ei in uitare, un urias road-novel plin de poezie, dar si de atita inutilitate incit sa te faca sa stii ca ai in fata literatura pur si simplu. Romanul lui Gaiman pare o rescriere ironica a Legendelor Olimpului, intr-un cadru aparent lipsit de energia sacra a istorisirilor grecesti.
Shadow e eliberat mai devreme din inchisoare, dat fiind ca sotia sa tocmai murise intr-un accident de masina. Politia o gasise alaturi de cel mai bun prieten al sotului, intr-o pozitie lipsita de echivoc. Pe drumul spre casa, eroul e agatat de un batrin ciudat, pe numele sau Mr. Wednesday, care-l angajeaza ca sofer si, eventual, bodyguard. De aici, lucrurile o iau razna. Apar personaje din ce in ce mai nebunesti, pina cind reusesti sa pui toate piesele cap la cap. in primul rind, Mr. Wednesday nu e nimeni altul decit Odin, Tatal tuturor zeilor, obligat de lipsa de credinta a noii sale patrii sa devina un escroc extrem de ingenios (sint descrise citeva metode de inselatorie care cred ca ar lasa masca orice comisar). Czernobog, intunecatul zeu slav, conlocuieste cu trei zeite ce marcheaza fiecare o parte a zilei, si este pensionar dupa ce a lucrat toata viata sa (americana) la abator, specializindu-se in sacrificarea vitelor, lucru pentru care folosea un baros. Si tot asa... Gaiman nu prezinta un panteon, ci nenumarate panteoane, grupate pe mitologii, pornind de la cele nordice la cele slave, trecind prin cea egipteana, prin cea a pieilor rosii... in fine, romanul acesta
