Festivalul IPIFF (Festivalul Internaţional al Producătorilor Independenţi de Film), ediţia a doua, desfăşurat la Mamaia, între 10 şi 15 iulie este unicul de acest fel din România. Dinu Tănase a adresat acest festival în primul rînd producătorilor de film din România, astfel că, în paralel cu vizionările, s-a desfăşurat un training profesionist în colaborare cu NPA (New Producers Alliance) din Mare Britanie, vizînd iniţierea tinerilor regizori şi scenarişti români, mulţi încă studenţi în alcătuirea, prezentarea şi vînzarea în cele din urmă a propriului proiect de film pe piaţa europeană. Acest training condus cu dedicaţie şi profesionalism de producătoarea, scenarista şi regizoarea Anita Lewton, apare cu atît mai necesar, în condiţiile în care, pe de o parte, tînăra generaţie a regizorilor români s-a remarcat în cadrul unor festivaluri internaţionale prestigioase, iar pe de altă parte, şansele de a face film se diversifică într-un context concurenţial ofertant şi neparazitat de sistemul local de relaţii evidenţiat cu fiecare scandal care a scuturat CNC-ul fără să producă nici cea mai mică schimbare. Regizorii tineri şi-ar putea găsi un producător serios şi fonduri pentru filmul lor şi în altă parte. Tot în acest punct se află şi senzaţia de dezamăgire pe care ne-a transmis-o Dinu Tănase, prin faptul că foarte puţini dintre producătorii de film autohtoni au dat curs invitaţiei sale, deşi festivalul, cum am mai spus, le este în cea mai mare parte dedicat lor, dorin­du-se a fi un fel de agora în care aceştia să se întîlnească, să discute, să realizeze contacte şi în cele din urmă să finanţeze şi să promoveze filmul românesc. La această nemulţumire s-au mai adăugat dificultăţile tehnice întîmpinate pe parcursul unor proiecţii, şi care au determinat întreruperea în două cazuri a filmului, cel al lui Cristian Nemescu, chiar la gala de deschidere, şi Îngerul necesar al lui G