Prietenii mei de sex masculin se bucura foarte mult cand vine vara pentru ca, dupa cum bine se stie, chiar daca n-avem noi centru istoric restaurat, copaci, flori, strazi bine asfaltate, soferi civilizati si politisti vigilenti, de ceva nu ducem lipsa - fete frumoase. Cred de altfel ca asta e motivul pentru care turistii straini rataciti prin Bucuresti nu se lanseaza in manifestatii de protest cand ajung pe Lipscani si pica in transeele de acolo sau cand inhaleaza norii de praf pe care, daca am fi dotati cu ceva spirit de marketing, i-am boteza "furtuna in desert" si i-am include la preturi astronomice in pachetele pentru calatorii dornici de senzatii tari.
Revenind la subiect, bucurestencele si, in general, romancele, sunt motivul pentru care terasele sunt pline ochi vara de barbati care probabil ca s-au inspirat de la faimoasele secvente din filmul Malena si cauta sa obtina un loc cat mai bun pentru a viziona spectacolul. Ceea ce nu e nicio crima. E dreptul lor, chiar daca au un repertoriu cam limitat si care in mare parte nu poate fi reprodus intr-o publicatie decenta.
Problema, dupa parerea mea, este ca bietele femei romance nu se bucura de acelasi privilegiu ca barbatii. Adica e un caz de nedreptate clara pentru ca in vreme ce dansii au ce vedea, vorba ceea, la fiecare colt de strada, noi nu prea.
Cu unele exceptii. Cum mi s-a intamplat zilele trecute cand ma deplasam toropita pe un bulevard bucurestean ceva mai umbros, gandindu-ma ca, dupa ce ca ne coacem la peste 40 de grade, nici macar nu avem Haagen-Dazs in care sa ne inecam amarul (pe mine stiu ca m-ar ajuta clar o portie tripla din sortimentul cu nuci de macadamia).
In timp ce ma taram si filosofam (sau aiuram), atentia mi-a fost captata de o masina de teren asa cum imi plac mie - adica genul dur, fara brizbizuri, nu soiul de brand de fite care s-a gandit sa faca si un SUV pentr
