- Diverse - nr. 140 / 20 Iulie, 2007 Bogatia limbii romane poate fi demonstrata chiar pornind de la un cuvant care pare neinsemnat, banal. Spun ca pare, dar el ocupa un capitol cu o anumita greutate in plan sufletesc si social.
Vai , in latina vae, este o interjectie care exteriorizeaza sentimente (intense) de durere, suferinta, deprimare, deznadejde; compatimire, mila, regret, necaz, ciuda; bucurie, placere, admiratie, entuziasm; nerabdare; surpriza. Credem ca lista semnificatiilor poate, inca, fi continuata. Compatimirea, suferinta este redata in "Doina" lui M. Eminescu: "Vai de biet roman saracu/Indarat tot da ca racul". Regretul este redat in versurile aceluiasi: "Vai! tot mai gandesti la anii cand visam in academii…".
Ca vai de… , exprima compatimire adanca.
Ca vai de lume , formula prin care se arata o situatie grea, vrednica de plans. "Erau platite ca vai de lume" (I. Pas). Cu vai-nevoie, cu greutate, cu greu; cu chiu, cu vai. (A fi) vai (si amar) de…, se spune despre cineva, care se afla intr-o situatie jalnica, vrednica de mila. "Vai de viata lui, daca aceea pe care o iubeste nici nu vrea sa se uite la dansul" (M. Sadoveanu). Vai si amar, jale, tristete, nenorocire. Cu chiu, cu vai sau cu chiu si vai, cu mare greutate, dupa multa osteneala, abia-abia.
Vai de mine se spune pentru a inlatura o indoiala sau pentru a sublinia o afirmatie. Dam un citat din proza eminesciana: "Ce pustia, maistre, de cand ai lasat sa-ti creasca perciunii… - vai de mine, domnule, de mult!".
Vaicar, vaicare (regional), faptul de a se vaicari; strigat intens de durere, tanguire.
Vaier, vaiere , tanguire prelungita, vaiet; suferinta, durere. La M. Eminescu, metaforic, sunet prelung si surd: "Atinge-ncet arama cu zimtii _ aripei sale/De auzi din ea un vaier, un aiurit de jale".
Vaiet, vaiete , strigat, geamat de durere, de jale, de suf
