Zilele astea am fost sacait de o grija - sau, mai degraba, un disconfort emotional, asa cum le spune psihoterapeutul bogatilor care vin sa-l consulte ca sa le coboare nivelul de stres. Problema mea era legata de faptul ca ma gandeam pe unde sa mai mananc,

Asta era grija mea. Disconfortul psihic al baietilor astora care s-au mutat pentru un milion de euro pe metrul patrat in zona de nord a orasului cred ca era provocat de faptul ca erau bombardati de oferte si fortati sa manance numai coada de homar umplut cu aripioare de rechin, asa ca erau pe cale sa uite gustul autohton al cefei de porc. Si pe urma, cand merg acasa la tara la ei, se poarta ca PNL-istul la alegeri - adica nu mai stiu ce se intampla, sunt complet rupti de realitate.

Dar iata cum se salveaza constiinta romaneasca - in sfarsit, in enclava Herastrau, s-a nascut, a aparut El, restaurantul romanesc pe numele lui Patru Anotimpuri (avand in vedere ca e exact vizavi de Quattro Stagioni, patronul a dat dovada din start de o cantitate impresionanta de originalitate). Din fericire, mimetismul se opreste aici, pentru ca Patru Anotimpuri e un loc superb, o oaza de liniste si romanism intr-o capitala atat de haotica - o terasa imensa, cu foarte multi copaci cu coroana umbroasa si cu plante la tot pasul. Te simti ca intr-o gradina botanica foarte bine amenajata. Merita Parcul Herastrau locuri asa frumoase, care sa-i respecte vegetatia, pentru ca e unic. Cred ca tot asa de atasati se simt si parizienii de Bois de Boulogne.

Separeurile de la Patru Anotimpuri sunt generoase, delimitate de niste perdele vaporoase ca in 1001 de nopti, unde seara poti sa zaresti numai siluetele de la masa vecina, ceea ce doar sporeste misterul - or manca pomana porcului sau tochitura?

Locul e o splendoare, care m-a cucerit. Nu stiu daca ati observat, dar m-am acomodat din nou cu tarisoara. Un pic d