Politicieni şi jurnalişti, dintre cei care nu aparţin categoriei slugilor necondiţionate, în genul lui Emil Boc, au replicat la discursul prezidenţial mustrându-l pe Traian Băsescu, pentru poziţia sa niţel bizară: deşi a criticat guvernul că n-a găsit sursele de finanţare, totuşi a promulgat legea. Ar fi fost normal - susţin criticii domnului preşedinte - ca legea să nu fi fost promulgată. Şi de la această contradicţie plecând, politicienii şi jurnaliştii exigenţi cu Traian Băsescu au tras concluzia unei înfrângeri. Guvernul a trimis dinadins o scrisoare prin care îi spunea preşedintelui că nu-i dă nici o documentaţie. Surprins, Traian Băsescu s-a văzut obligat să promulge legea. Făcându-se de râs. După opinia noastră, teza privind înfrângerea preşedintelui n-are întemeiere în realitate. E o teză născută dintr-o greşeală des întâlnită în politica şi în presa noastră din ultimii ani: subestimarea lui Traian Băsescu. Aşa cum am mai scris şi, probabil, voi mai scrie, Traian Băsescu e o maşinărie aproape perfectă de smuls capital electoral. Nu numai în anii anteriori parvenirii la Cotroceni, dar şi după aceea, Traian Băsescu s-a manifestat exclusiv ca un burete sugător de voturi. Marii bărbaţi politicieni au rămas în istoria ţării prin forţa lor de a-şi risca, la un moment dat, supravieţuirea la putere în schimbul unei decizii de importanţă crucială pentru destinele ţării. Lider eminamente populist, Traian Băsescu n-a fost, nu e şi nu va fi în stare niciodată de a-şi pune la îndoială capitalul electoral pentru promovarea unei măsuri nepopulare, dar, poate, benefică pentru România. Aşa a procedat ca ministru al transporturilor şi ca primar general al Capitalei. Asta explică de ce, privind în urmă, vom constata, nu fără o anume uimire, că Traian Băsescu n-a făcut nimic esenţial pe unde a trecut. S-a preocupat exclusiv de capitalul său politic. Aşa a procedat şi în cei doi