Dintr-o amabilitate excesiva, semnatarul prefetei, Dumitru Huruba, cauta justificari pentru o constructie defectuoasa.
Romanul lui George Holobaca, Purgatoriul cocorilor (Deva, Ed. Calauza, 2006), este mozaicat si derutant. In fiecare pagina apar noi personaje si se trece de la un plan al actiunii la altul. In plus, relatarea este frecvent intrerupta de citate din Biblie, cu care romanul ar trebui, probabil, in intentia autorului, sa intre in rezonanta. Din cauza acestui proteism arbitrar, nu se intelege mai nimic. Pasajele licentioase, chiar daca atrag atentia cititorului, nu fac istorisirea inteligibila:
"Trenul nu-i aglomerat. Ii reintalnesc pe Pluto, pe Burca si Nan. Duhnesc a bautura si au chef de artag. (...) Neavand succes sa se-ncaiere cu necunoscuti, se iau de mine. Ce-i, Didelule, ma-ta te-a facut fatalau, rade gros Burca. Nan sare pe mine si da sa-mi descheie cureaua la pantaloni. Burcica are dreptate, hai, fraiere, da-ti toalele jos, sa vedem, ai daravela, au ba. La-lasa-ti-l in pace, nu ve-vedeti ca n-are nici macar puf de must-mustata sub nas, ce voi ati fost mai bre-breji?
Ingerii i-au lovit cu orbire pe desfranatii ce cautau sa sparga usa lui Lot si au slobozit ploaie de foc si pucioasa peste Cetatile lor. A nimicit nu numai cetatile, ci toata Campia si tot ce crestea pe pamant.
Berceru ma-ntampina maraind: vezi ca se intereseaza o barosana de tine, zice ca-i vara-ta." etc.
Dintr-o amabilitate excesiva, semnatarul prefetei, Dumitru Huruba, cauta justificari pentru aceasta constructie defectuoasa: "Holobaca ne pune perspicacitatea la incercare propunandu-ne un joc al destinelor - marionete ale unei vreri careia nu i se pot opune". Totodata, prefatatorul transfera asupra cititorului dificila sarcina a descalcirii itelor romanului: "Pentru a patrunde in lumea personajelor din romanul Purgatoriul cocorilor - un titl
