Blocajul dintre presedinte si guvern, pe de o parte, ca si tensiunea dintre seful de stat si majoritatea din Camere, pe de alta parte, nu au disparut, ca urmare a actului de vointa popular din 19 mai. In absenta unei mutatii semnificative in logica aliantelor politice, echilibrul ramane unul nemodificat. Instrumentul de care dispune presedintele, in aceasta ecuatie, este dublu: apelul la opinia publica si utilizarea unui drept de veto, in cazul unor masuri judecate ca fiind contrare Constitutiei. Dincolo de dimensiunea lor simbolica, cele doua tehnici evocate au un efect practic limitat. Corpul electoral se cere convocat la urne, in vreme ce majoritatea din Camere detine capacitatea de mobilizare in vederea anularii veto-ului prezidential. Pe acest fundal, solutiile constitutionale par sa fie investite cu rolul de panaceu. O noua lege fundamentala ar semnala intrarea intr-o noua epoca, radical diferita de cea actuala. Ceea ce nu se poate preciza, in acest moment, este parcursul pe care natiunea insasi este chemata a-l urma, in acest itinerariu constitutional si politic novator. In acest punct, entuziasmul si retorica vizionara trebuie sa fie dublate de examinarea lucida a unui context particular. Virtutea moderatiei, ca expresie a spiritului critic, intervine, corectand derapajele inerente: geometria Constitutiei viitoare este dependenta de profilul comunitatii careia i se adreseaza. Pedagogia intelectuala are finalitatea de a traduce in limbaj legal intentia populara de schimbare politica. Teme si dileme constitutionale Ceea ce se cere clarificat, odata cu lansarea unui dialog pe teme constitutionale, este chiar sensul ultim al termenului invocat anterior: "schimbare". Sintagma de "noua republica", prezenta in apelul publicat in paginile revistei 22, are calitatea de a trimite la o abordare sistemica. Miza noului efort nu este modificarea unui simplu paragraf legal,