Mult timp, n-am vrut sa-mi cer dosarul. Mi s-a parut prezumtios. Era, imi spuneam, ca si cum as fi depus la banca viitorului minuni de vitejie, iar acum as vrea sa incasez dividendele. Abia auzindu-l pe Bujor Nedelcovici zicand ca, daca romanii nu vor sa-si cunoasca trecutul ascuns, au ceea ce merita, m-am decis. Iar acum, cand am dosarul acasa, mi se pare ca nu e lipsit de interes sa scriu despre el. Macar dintr-un motiv: enormul contrast intre ce am indraznit sa fac (sau sa nu fac) si importanta care mi s-a dat. Mai intai, ce am indraznit: am refuzat repetatele propuneri de a intra in Partid, mi-am retras in doua randuri cate o carte de la editura ca sa nu fiu nevoit sa-l citez pe Ceausescu (barem de doua ori, ca glumele in conferinteleJunimii: una la inceput si una spre sfarsit), n-am acceptat sa fiu informator si nici sa cer Europei Libere sa nu-mi mai pomeneasca numele. Atat. Rezistenta pasiva, cum ar veni. In rest, numai discutii "rauvoitoare", gen Mache si Lache, intre amici. Pe acestea, le aflau cu mijloace "specifice". Adica, fie le ascultau ei insisi, fie unul dintre amici era informator. Pentru atata lucru, doua decenii si mai bine de supraveghere, 44 de informatori, transcrierea convorbirilor telefonice, inregistrarea discutiilor de acasa, de la facultate sau din alte locuri cu mijloace fixe sau mobile, de ascultare sau video, interceptarea corespondentei si - fapt ce mi s-a parut judicios - prelucrarea ei chimica pentru a se afla daca nu continea mesaje ascunse, filaj, fotografierea"obiectivului", diversiuni, contacte, atentionari si, una peste alta, 1.000 de pagini de dosar. Judicios mi se pare si ca nu lipsesc convorbirile fetelor mele, de 7 si 12 ani. Se impune intrebarea: erau nebuni? Nu erau nebuni. Pur si simplu, aveau alt punct de vedere. Se conduceau dupa logica lui "ar fi posibil". Ar fi fost posibil sa fiu spion, ar fi posibil sa ma angajez in