Gata, s-a intămplat! Preşedintele Traian Băsescu a promulgat Legea pensiilor. Intors pentru căteva zile de la mare, să mai rezolve şi nişte treburi prin Capitală, şeful statului a profitat de momentul propice, in care premierul era la Paris, să-şi facă un control la genunchiul lovit de căzătura de pe motor şi a ieşit pe micile ecrane cu două veşti: una caldă, alta rece.

Vestea bună este că a semnat, chiar dacă cu chiu, cu vai, legea PSD, care va permite majorarea pensiilor. Dar vestea proastă este că Guvernul Tăriceanu nu va găsi un aliat in el, in greaua misiune de a consolida sursele de finanţare pentru majorarea pensiilor.

Ce a făcut preşedintele, de fapt? In plan politic nu cred că a punctat mare lucru, ştiut fiind faptul că dorinţa celor şase milioane de pensionari de a avea venituri ceva mai mari este atăt de arzătoare incăt toate justificările logice ale lui Traian Băsescu in legătură cu reticenţa sa nu pot face decăt să se lovească de un zid al indiferenţei.

Cei in putere vor o viaţă mai bună pentru părinţii lor, pensionarii inşişi tot speră să o ducă mai bine, aşa cum li se promite de 17 ani. Faţă de parlamentarii care au votat Legea pensiilor şi Guvern, Băsescu are acum meci nul. Căştigase la referendum, dar i-a lăsat pe ceilalţi să recupereze. E-adevărat, preşedintele a fost şi el luat o dată prin surprindere, pentru că nu s-a aşteptat ca aşa-numita coaliţie neagră, din Parlament, să propună atăt de fulgerător o lege bună pentru o categorie socială importantă, iar Executivul să o şi susţină pănă in pănzele albe.

Să ne-nţelegem: teoria lui Traian Băsescu privind fragilitatea surselor de finanţare stă in picioare numai dacă se adevereşte stigmatul de incompetenţă aruncat de preşedinte asupra miniştrilor Vosganian şi Păcuraru. Dacă insă cei doi, impreună cu intreg Cabinetul Tăriceanu, se vor speti şi ii vor demonstra preşedintelui