Apelănd la binecunoscutul truc al aşteptării prime-time-ului, Traian Băsescu şi-a făcut loc pe toate televiziunile care transmiteau Jurnalul principal, cel de la ora 19:00, pentru a declara că a promulgat Legea Pensiilor. Anunţul prezidenţial a tulburat profund apele logicii de tip aristotelic. La inceputul lui iulie 2007, Traian Băsescu a ieşit pe toate televiziunile pentru a avertiza că nu va promulga Legea pensiilor pănă cănd guvernul nu-i va trimite documentaţia din care să rezulte existenţa unor surse de finanţare.

Poziţia sa faţă de Legea pensiilor a fost căt se poate de clară:

De sorginte populistă, Legea va lovi grav dezvoltarea ţării, constituindu-se intr-un exemplu strălucit de sacrificare a interesului naţional pe altarul calculului electoral mărunt.

O poziţie intemeiată pe credinţa că Legea a fost iniţiată şi trecută prin Parlament cu incălcarea gravă a articolului 138 aliniatul 5 din Constituţie.

Dacă aş promulga Legea fără a avea certitudinea că există sursele de finanţare, aş intra in conflict cu Legea fundamentală a ţării - şi-a argumentat domnia sa punctul de vedere.

Sub semnul acestei ipostaze de apărător al interesului naţional şi al Constituţiei, Traian Băsescu a cerut guvernului, prin Scrisoarea din 10 iulie 2007, să-i trimită documentaţia privind sursele de finanţare.

Se presupunea că, odată primită această documentaţie, preşedintele va purcede la o serioasă disecare a dosarelor şi va promulga Legea numai dacă argumentele erau serioase.

In locul unei analize economice, luni seara, guvernul a trimis preşedintelui o Scrisoare ce ţine să precizeze că refuză să-i ofere documentaţia.

Nu ştim dacă guvernul are sau nu sursele de finanţare a măririi pensiilor.

Ştim insă sigur că lui Traian Băsescu nu i s-a indeplinit condiţia fundamentală pentru a promulga Legea.

Logic ar fi fost să retrimită Lege