Disputa legata de legea pensiilor este exemplul perfect pentru modul in care o problema reala si dureroasa poate fi folosita emotional si ipocrit de cate politi?cieni. Argumentele taberei care se opune sunt mai degraba rationale si bazate pe cifre.

Pericolul asupra caruia se atrage atentia tine de deficitul bugetar. De aici si inapetenta multora pentru aceste argumente. Sa dea statul pensii, ca de aia e stat, zicea si Conu’ Leonida al lui Caragiale. Sa creasca pensiile, nu ma intereseaza cum si de unde, zice aproape seara de seara un Conu’ Leonida bagat in priza la televizor.

Daca spui ca pensiile au crescut moderat si realist in ultimii ani si ca era bine sa continuam acest trend decat sa fortam lucrurile, esti facut in josul articolului nesimtit caruia nu ii pasa de batrani.

Pensionarii reprezinta, intr-adevar, categoria cea mai defavorizata de tranzitie si este bine ca acum, cand

cresterea economica se mentine de cativa ani, sa o simta si ei. Daca Executivul se tinea de promisiunile din programul de guvernare, atunci pensionarii simteau o crestere fara pericolele presupuse de decizia luata acum.

Mi s-a reprosat ca ii jignesc pe pensionari in articolele in care am criticat guvernul pentru aceasta mutare. Cred ca modul in care ii tratam pe batrani este o rusine pentru societatea romaneasca, dar nu realismul ii jigneste.

Ii jigneste Cosmin Gusa, care propune scoaterea la pensie a parlamentarilor in varsta.

O idee neconstitutionala, imorala si evident dispretuitoare la adresa pensionarilor. Inteleg ca Gusa este OK cand il someaza pe Basescu sa promulge cresterea pensiilor si acelasi Gusa dovedeste respect pentru batrani atunci cand considera ca un pensionar nu poate fi reprezentant al poporului in parlament, daca este ales.

Parlamentarii nu sunt doar salariati care isi primesc rasplata muncii s