Să înfiinţezi culturi pe nisipuri în România este la fel de greu ca şi în Sahara. În judeţul Dolj sunt 160.000 ha de terenuri nisipoase, în Oltenia sunt 250.000 ha, iar în toată ţara sunt 460.000 ha, care, la temperaturi de 70 de grade Celsius la sol, cum se înregistrează în aceste zile, au efectul plitei încinse.

În anii ’70, la Dăbuleni, s-a înfiinţat pe 4.000 de hectare de nisipuri o grădină de vis, care l-a uimit chiar şi pe fostul ministru de război american, Robert McNamara. Staţiunea de Cercetare şi Ameliorare a Solurilor Nisipoase Dăbuleni s-a înfiinţat în 1965, deşi din 1959, pe 200 ha, se înfiripase un punct de lucru al staţiunii de la Şimnic. Atunci a început o muncă imensă, în urma căreia dunele de nisipuri zburătoare din zonă au fost nivelate şi fixate cu plantaţii de pomi fructiferi, viţă-de-vie şi câmpuri experimentale pe care zeci de cercetători în domeniul agricol încercau şi reuşeau să amelioreze soiuri de legume şi fructe compatibile cu nisipurile aride ale zonei. Banii pentru înfiinţarea oazei de la Dăbuleni au venit de la Banca Internaţională de Reconstrucţie şi Dezvoltare, al cărei preşedinte era atunci fostul ministru american de război Robert McNamara. În 1979, când acesta a venit în Dăbuleni să vadă ce s-a făcut cu banii pe care i-a dat, a rămas uimit şi a consemnat în cartea de onoare a staţiunii: „Aveţi toate motivele să fiţi mândri de o realizare extraordinară, crearea unui paradis agricol dintr-un deşert“.

Fermierul din deşert

Paradisul a ţinut până în 1990, anul în care a început să se prăbuşească tot ce s-a clădit în 40 de ani de muncă şi luptă cu deşertul din sudul judeţului. „Sunt aici aproape deodată cu staţiunea şi eu am plantat livezile cu pomi fructiferi, am înfiinţat culturile de viţă-de-vie nobilă, din care se face un vin slab alcoolizat, am asistat la construirea drumurilor de acces la fer