Toamna se lasa, domoala si maiestuoasa, peste campia neteda a Dunarii, despicata, langa Turnu Magurele, de apele tulburi si pline de vartejuri ale Oltului.

Cobora asa, dintr-o data, din frunzarele plopilor nevricosi si zvelti ca trupurile zanelor basmice. Luneca printre ramurile salciilor planse de aprehensiuni nestiute si musca, putin cate putin, din miezul Soarelui, pana ce-l vindeca de fierbinteala. Satula de dumicatii incinsi, toamna se cuibarea apoi nepasatoare in miristile putrezinde sau in brazdele campului de-un negru untos si adasta sa fie devorata de iarna vifornica. Dar nu era o asteptare resemnata, ci una amestecata cu involburari aprige si pareri de rau fugoase, venite, parca, de la o femeie parasita.

In copilarie, sosirea toamnei ma intrista profund si multa vreme n-am fost in stare sa gust cum se cuvine primenirea multicolora a naturii si moliciunea luminii galbui-piezise. Copilul de demult, pitit in barbatul ce sunt, iubea devastator caldura si nesfarsita zi de vara, cu bogatia ei de sunete si fosnete vii, irepetabile. Adora atingerea gadilicioasa a pamantului sub talpa goala, batatorita de dezmierdarile taranii fine ori ferfenitita de ogoarele tepoase, abia secerate. In talpa desculta simteam fiecare anotimp cu emotie neprefacuta. Primavara, cam din martie-aprilie, azvarleam in odaie incaltarile si plecam sa cuceresc lumea cu picioarele goale. Pe pielea cruda am aflat mangaierea pamantului reavan, inca aburind, impestritat de feluritele ganganii, dintre care gargaritele acelea ros-negre ma induiosau inefabil. Ieseau din crapaturile intunecoase, se porneau de-a valma sa caute graunte si zaboveau, imperechindu-se fara fereala, la buza ulucilor din gardurile darapanate.

Si varietatea de ierburi am deslusit-o tot prin senzorii talpilor goale. Grasita era suculenta, avea o senzualitate vegetala ispititoare; bolbora era fragila,