Ţările din fostul bloc comunist nu au reuşit să tragă linie sub delicata problemă a colaborării cetăţenilor cu fosta poliţie secretă, în ciuda eforturilor legislative La 17 ani de

Ţările din fostul bloc comunist nu au reuşit să tragă linie sub delicata problemă a colaborării cetăţenilor cu fosta poliţie secretă, în ciuda eforturilor legislative

La 17 ani de la căderea comunismului, ţările din Europa de Est se luptă încă cu fantomele trecutului. Una dintre acestea, colaborarea cetăţenilor cu fostele poliţii secrete, bântuie în continuare vieţile oamenilor, agită societăţile şi produce pagube colaterale.

Imediat după căderea Zidului Berlinului, în 1989, agenţii STASI s-au grăbit să pună pe foc sau să toace arhivele. O parte din cetăţenii germani dornici să îngroape pentru totdeauna trecutul stânjenitor a închis ochii la practicile fostei poliţii secrete din estul ţării.

Startul lustraţiei radicale a fost dat după ce disidenţii est-germani au ocupat sediul STASI, salvând o mare parte din dosare. Un pas important a fost făcut în 1990, când a fost înfiinţată o comisie specială pentru controlarea dizolvării Ministerului Securităţii Interne. Astfel, sub conducerea pastorului Joachim Gauck apare primul Institut al Memoriei, care strânge toate arhivele consultate din 1992.

În paralel, Legea lustraţiei, adoptată în august 1990, a impus un control riguros al trecutului politic al funcţionarilor de rang înalt.

Refacerea arhivelor, prioritară

Odată cu reunificarea, Germania a început să caute mijloace de lustraţie care nu au mai fost adoptate de nicio ţară din Europa de Est. Institutul Gauck a primit un buget anual de 100 milioane de euro. Cel puţin două milioane de persoane s-au grăbit să-şi consulte dosarele. În prezent, peste 50 de cercetători încearcă să refacă arhivele distruse, demersul lor fiind susţinut, din mai