După ce s-a resimţit o omogenizare a luxului, investitorii creativi au început să dezvolte afaceri bazate pe ideea de exclusivitate, care vor cunoaşte o creştere semnificativă în următorii ani. De exemplu, apar noi pieţe de lux, în zone la care nimeni nu s-ar fi gândit vreodată că pot fi exploatate din acest punct de vedere: Kazahstan, Des Moines, Oslo, Hong Kong sau Shanghai. Cum aşa? Pentru că bogaţii preferă buticurile în locul magazinelor mari, de firmă, şi aleg să-şi cheltuiască banii pe lucruri create de designeri mai puţin cunoscuţi, care livrează puţin şi de calitate.

Deşi plătesc oricât pentru un serviciu ireproşabil, oamenii bogaţi se gândesc şi la simplificarea procesului achiziţiilor. Cum ar fi, de exemplu, trimiterea unui avion personal ca să ridice o rochie de 20.000 USD dintr-un butic din Chicago sau comandarea, pe internet, a oricărui „mărunţiş”, de la perne de călătorie Lorno Piana (800 USD bucata), până la candelabrele Erickson Beamon (22.500 USD bucata). Când nu fac shopping online, oamenii înstăriţi îşi mai pot proteja intimitatea făcând cumpărături chiar la ei acasă, firmele trimiţându-le, la nevoie, camionul cu produse.

Dacă în urmă cu câţiva ani brandul câştiga un capital imens prin designerul care lucra pentru el, acum luxul nu are nume. Tom Ford, Alexander McQueen sau Stella McCartney sunt doar trei dintre vedetele modei, mult prea cunoscute pentru a mai satisface dorinţa de discreţie a oamenilor cu bani. Acelaşi lucru este valabil şi pentru „capitalele modei”. Paris, Milano, New York sau Londra se bucură de prea multă notorietate pentru a-i impresiona pe cei care dispun de mulţi bani şi stil. Ei nu mai vor să fie în rând cu lumea bună. Au trecut la următorul nivel. (E.H.)

După ce s-a resimţit o omogenizare a luxului, investitorii creativi au început să dezvolte afaceri bazate pe ideea de exclusivitate, care vor cunoaşte o