Am sa continuu gandurile pe care mi le-au starnit, pe de o parte, o calatorie prin cateva bloguri literare si, pe de alta parte, o revista - deloc rea - a tinerilor scriitori iubitori de bloguri (Pana mea). Tanarul Constantin Vica scrie ceva ce ma stupefiaza: "Daniel Cristea-Enache nu isi modifica cu nimic semnatura nedigitala trecand in mediul numeric. E acelasi oriunde ar scrie".
"Iar Internetul, continua autorul, nu ne poate primi exact asa cum suntem. Ne va marginaliza cand vrem sa oferim opera, nu fragmentul, definitivul, nu proiectiile."
Am mai multe nedumeriri, presupun ca nu sunt numai ale mele, dintre care doua sunt esentiale si se refera numai la blogurile culturale: De ce nu ne poate primi internetul exact asa cum suntem? De ce trebuie sa ne modificam cand concepem/scriem intr-un blog? Indiferent ca scriu impresii, jurnale, comentarii sau direct literatura, majoritatea celor care umplu blogurile cu idei si-ar putea foarte bine transfera textele intr-o revista "clasica". Analizele si comentariile lor se citesc exact cum ai citi o revista cumparata de la taraba. Nu de putine ori sunt cautate semnaturi care apar si in acele reviste "clasice". Se schimba autorii, isi modifica ideile doar pentru ca au trecut in "mediul numeric"? Si daca se intampla cumva, e bine sa existe aceasta dubla personalitate? Nu va fi oare doar un experiment, de dragul caruia se neglijeaza/uita motivul prezentei autorului in acea forma de comunicare?
In mod cert, exista si forme noi de literatura, multimedia, accept chiar si ideea ca, la un moment dat, noutatile sa fie coplesitoare, dar se vor pastra totodata caracteristicile esentiale care definesc literatura, in orice mediu ar fi ea scrisa. Le dau credit celor care sustin (printre ei, si cel care mi-a starnit nedumeririle de mai sus) ca posibilitatile web-ului nu sunt utilizate, ca blogurile raman in continuare
