Pentru fanii genului science-fiction, a fost mereu o provocare descoperirea maeştrilor anticipaţiei. H.G. Wells reface, în "Lumea eliberată" (traducere de Mircea Opriţă, Editura Minerva,

Pentru fanii genului science-fiction, a fost mereu o provocare descoperirea maeştrilor anticipaţiei. H.G. Wells reface, în "Lumea eliberată" (traducere de Mircea Opriţă, Editura Minerva, Bucureşti, 2007), povestea bombei atomice. Romanul se inspiră masiv din volumul lui Frederick Soddy, "Interpretarea radiului", care i-a oferit suportul teoretic, ştiinţific pentru ficţiunea sa.

După ce a crezut în moartea termică a Universului, Wells ajunge să creadă că "istoria omenirii este istoria dobândirii energiei" şi că şansa noastră de supravieţuire nu poate fi decât descoperirea unor noi surse de energie. Prin acestea Universul poate fi reîntinerit.

Însă orice sursă puternică de energie devine şi un pericol. Aşa se întâmplă şi cu bombele din carolin, cu "explozie continuă", aruncate asupra Parisului şi Berlinului. Consecinţele nebuniei atomice (Wells a inventat expresia "bombă atomică") se vor vedea în ultimul război, descris într-un tablou halucinant al energiei distrugătoare.