Fata de abundenta emisiunilor estivale din anii trecuti, litoralul romanesc isi traieste acum si falimentul pe sticla. Exoticul romanesc s-a transformat, previzibil, in esec.
La o nara distanta de cel mai apropiat grajd, sub privirea indolenta a unor gaini anemice si zapacite de caldura, bunica, mama, cei doi copii si o pisica se racoresc intr-o camera, si ea incinsa, cu imagini inspumate ale litoralului romanesc.
Este anul 2000, iar din satucul lor uitat cam de orice graviteaza in afara saraciei, singura farima de modernitate, televizorul, le aduce in casa, zi de zi, timp de doua luni pe an, marea, hotelurile, gagici cu sinii mari si tot felul de macho-men in slip si slapi. Dimineata, la pranz si seara, cel putin o emisiune este transmisa din buza marii.
Un element exotic, marea raminea in spatele sticlei de care se spargeau vise si dorinte nascute in acel mic si neputincios colt de tara.
Mai devreme cu ceva ani, sa tot fie prin 1998 sau 1997, intr-un apartament de pe Strada Clepsidrelor, doi pensionari priveau curiosi discotecile de pe acelasi litoral, cum bubuiau ele in noapte, cu fluiere si spume, cintece intr-o limba ce nu era nici rusa, nici franceza. Au auzit ca si nepotul lor era pe-acolo. Ce se mai schimbase dom’le si Mamaia! Pe vremea lor...
Citeva etaje mai sus si cu vreo 55 de ani mai jos ca virsta, un pusti se uita si el cu jind la citeva domnisoare ce danseaza lasciv intr-o piscina dintr-un club din Jupiter. Peste citeva zile o sa plece si el cu trenul la Costinesti. In tabara. Deja ii scapara ochii in cap numai gindindu-se la ce a auzit de la fratele lui mai mare ca se intimpla pe acolo.
In plus, a apucat si el sa vada “A doua cadere a Constantinopolului”. Si i-a placut marea.
Nu prea aveai cum sa scapi in acei ani de litoral, chiar daca nu voiai sa mergi acolo. Oriunde te-ai f
