Neil Armstrong, primul pas pe lunaFoto: AP
Sambata, 21 iulie, se implinesc 38 de ani de cand un om a pus pentru prima data piciorul pe Luna.
Desi in spatele programului au stat interesele politice si dorinta arzatoare de a triumfa in fata ofensivei spatiale sovietice, care lansa om dupa om in Cosmos, aselenizarea a ramas in istorie, dincolo de controverse, ca un punct de referinta, ca un salt enorm pentru stiinta si pentru umanitate.
Totul a inceput in luna mai a anului 1961, cand John F. Kennedy, presedintele SUA, si-a angajat tara sa faca posibila aterizarea unui om pe Luna inainte de sfarsitul deceniului. Decizia sa a declansat o dezvoltare masiva a programului spatial al SUA.
Astfel, in anul 1962, Ranger IV a devenit prima sonda americana care a atins Luna, dar oamenii de stiinta au fost dezamagiti de faptul ca ea nu a trimis la sol imaginile televizate asteptate.
Totusi, intre anii 1964-1965, sondele americane Ranger VII, VIII si IX au furnizat expertilor peste 17.000 de imagini, inclusiv primele prim-planuri ale suprafetei selenare. Apoi, in anul 1966, URSS a avut un succes notabil cand "Luna 9" a devenit prima sonda care a facut o aterizare neproblematica pe Luna.
O aterizare pe Luna era un tel politic la fel de important si pentru Uniunea Sovietica, dar numai America isi dezvolta programul spatial in public. Dupa sondele Ranger, NASA a trimis sondele Surveyor, care au efectuat aterizari neproblematice si au analizat rocile selenare.
Dupa ani intregi de dezvoltare, programul Apollo a fost in final pregatit sa fie demarat la inceputul anului 1967, odata cu lansarea lui ApolloI pe un vehicul de lansare modificat, insa americanii nu au inregistrat nici un succes. Abia doi ani mai tarziu, dupa incercari nereusite, soldate cu moartea a trei astronauti, Gus Grissom, Ed White si Roger Chaffee, Apo
